Ordonanţa nr. 39/2015 privind cazierul fiscal
sau
cum datele şterse din cazierul fiscal îţi pot aduce un control chiar şi după 10 ani
Cazierul fiscal reprezintă un mijloc de evidenţă şi urmărire a respectării disciplinei fiscale, contabile şi financiare de către contribuabili, în care se ţine evidenţa persoanelor fizice, juridice şi a entităţilor fără personalitate juridică care au săvârşit fapte sancţionate de legile fiscale, contabile, vamale şi de cele care privesc disciplina financiară.
Cazierul fiscal se utilizează în scopul prevenirii si combaterii evaziunii fiscale, precum şi al eficientizării de către organele fiscale a procesului de administrare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor venituri ale bugetului general consolidat datorate de către contribuabili, prin asigurarea accesului la informaţii care relevă modul de respectare a legislaţiei fiscale, contabile, vamale şi a disciplinei financiare de către contribuabili.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală organizează la nivel central cazierul fiscal, în care se ţine evidenţa persoanelor enumerate mai sus şi care se gestionează de organele fiscale competente.
La nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se organizează şi se gestionează istoricul contribuabililor care au fost scoşi din evidenţa cazierului fiscal.
Informaţiile din istoricul menţionat se păstrează pentru o perioadă de 10 ani de la data scoaterii din evidenţă şi se utilizează de organele fiscale, potrivit legii.
Pentru a ilustra o posibilă „utilizare ... potrivit legii” voi cita din Codul de procedură fiscală, CAP. 2 - Realizarea inspecţiei fiscale Art. 100 Selectarea contribuabililor pentru inspecţie fiscală:
„(1) Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de către organul de inspecţie fiscală competent, în funcţie de nivelul riscului stabilit ca urmare a analizei de risc.
(2) Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată în scopul de a identifica riscurile de nedeclarare a creanţelor fiscale, de a le evalua, de a le gestiona, precum şi de a le utiliza în vederea selectării contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale.
(3) Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită.”
